Publicaţia Focus-Energetic.ro este interesată de opinia cititorilor

Data: 21-01-2016

Redactia: FOCUS ENERGETIC

Publicaţia Focus-Energetic.ro adresează cititorilor rugămintea de a-şi exprima părerea în legătură cu producţia de energie. Aşteptăm opiniile dumneavostră direct, la „Comentarii”, sau pe adresa de mail focus@focus-energetic.ro.

Mai exact, în aceste zile, producţia internă a depăşit, aproape constant, 10.000 MWh, în timp ce consumul a variat între un minim de circa 6.800 MWh şi un maxim de aproape 9.500 MWh.

Conform ultimelor raportări ale Transelectrica, la sfârşitul lunii noiembrie 2015 erau instalate în România capacităţi de peste 3.000 MW în ferme eoliene. În această perioadă de ger, eolienele au produs cantităţi de peste 2.000 MWh, pentru ca, în 24 de ore, cantitatea livrată în sistemul energetic naţional să scadă până aproape de zero.

De altfel, pentru a satisface cererea de electricitate în această perioadă, Dispeceratul Energetic Naţional (DEN) a ajuns în situaţia de a cere Complexului Energetic Oltenia să pornească şi grupul 7 al termocentralei Turceni. Acest bloc energetic nu funcţionează în mod normal, aflându-se în proces de retehnologizare şi realizare a investiţiilor de mediu. Mai mult, directorul Gărzii de Mediu Gorj, Gheorghe Sanda, declara, conform Agerpres, că, „în această perioadă cu temperaturi foarte scăzute, fiind o criză energetică mare în ţară”, „s-au pus în funcţiune toate grupurile care au fost de rezervă sau abandonate”. „Acest lucru este stabilit şi prin Hotărârea de Guvern 1.019/2015 pentru asigurarea pe timp de iarnă a energiei”, a mai spus Gheorghe Sanda. Astfel, cărbunele a fost cel a reuşit să asigure cererea suplimentară de energie.

România are aproape toate resursele din care se poate obţine energie. Din păcate, aproape niciuna în cantităţi suficiente. Petrol avem pentru aproximativ 40% din necesar, uraniu – pentru 2 reactoare, apă – potenţialul amenajat este de doar aproximativ 50%, gaze – de când s-au închis majoritatea combinatelor de îngrăşăminte chimice, cererea internă este satisfăcută; totuşi, atunci când economia funcţiona mult mai bine, importurile de gaze reprezentau 30% din consum. Ceea ce se pare că avem din belşug, sunt rezervele de cărbuni: aproximativ 750 milioane tone de huilă şi 1500 milioane tone de lignit. La o producţie anuală de circa 3 milioane tone, huila ajunge pentru 250 de ani, iar la o producţie de aproximativ 30 milioane tone/an, lignitul ajunge pentru 30 de ani.

Dar, aceste grupuri energetice pe cărbune sunt foarte poluante. Iar emisiile de gaze cu efect de seră sunt cele „responsabile” cu schimbările climatice, care produc, printre altele, ierni extrem de geroase, veri toride şi secetoase, inundaţii etc.

Pe de altă parte, la sfârşitul săptămânii trecute, multe localităţi din ţară au rămas fără curent electric, din cauza vântului şi a gerului, care au condus la avarierea unor echipamente ale distribuitorilor de energie.

Pentru satisfacerea cererii interne de energie există şi soluţia importurilor. Totuşi, preţurile la importuri pot ajunge, în anumite situaţii, la cifre astronomice.

Am prezentat toate aceste amănunte pentru a ilustra ce se întâmplă când nu avem curent electric acasă, dar şi când avem, dar cu costuri de mediu enorme, pe care le suportăm toţi.

De aceea, solicităm cititorilor noştri să ne transmită opinia: ce este preferabil, să avem siguranţă în aprovizionarea cu energie (şi atunci să folosim cărbune, dar care este foarte poluant) sau regenerabile (care ajută la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar pe care nu te poţi baza). În esenţă, întrebarea este ce preferăm: siguranţă sau aer curat?