Dezbaterea Focus Energetic continuă

Data: 25-01-2016

Sursa: FOCUS ENERGETIC

Dezbaterea lansată de Focus-Energetic.ro “siguranţă energetică sau aer curat” nu a ajuns, încă, la o concluzie fermă. Până acum, din opiniile exprimate de către cititorii publicaţiei, concluzia este că nu se poate renunţa la cărbune, dar că termocentralele ar trebui să facă investiţii masive de mediu. Cel mai bine ar fi, conform cititorilor, să se realizeze un mix echilibrat între energia produsă în centrale clasice şi cele neconvenţionale. Publicăm câteva dintre opiniile transmise prin toate canalele: facebook,focus@focus-energetic.ro şi comentariile lăsate pe site. Aşteptăm, în continuare, opiniile dumneavostră.

Ion Merfu: Desigur, siguranţa energetică este pe primul plan. Grupurile energetice pe cărbune, dacă se fac investiţii de mediu serioase, nu sunt deloc poluante, lucru dovedit în multe ţări (una fiind Germania), care pun în continuare bază pe producţia de energie pe bază de cărbune. La noi, însă, în ultimul timp, s-a pus bază pe energia verde şi s-a exagerat cu certificatele verzi din diverse interese şi se întârzie elaborarea unei Strategii Energetice pe termen lung.

Ovidiu Demetrescu: Preferăm un sistem stabil, din care astăzi lipseşte stocajul, care ar fi trebuit să fie parţial satisfăcut prin proiectul Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj Tarniţa Lăpuşteşti. Interse obscure doresc blocarea acestui proiect, ca să poată ţine dependentă România de eventualele importuri. Stocajul adecvat al energiei ar putea să permite creşterea capacităţii de generare din surse nepoluante şi regenerabile. O soluţie din care toată lumea are de câştigat.

Lele: Prefer ”siguranţa vieţii pe Pământ” şi a generaţiilor ce o să vină după noi, aşa că cei cu minţile mai luminate, care se ocupă de strategii, să pună ca regulă nr.1 ″Stop Poluare”, de la anul, că se poate!

Baros Dumitru: Producătorii de energie electrică pe cărbune pot face ca instalaţiile lor să polueze mai puţin, dar cu costuri mari, însă nu se doreşte. Energia alternativă, mai puţin poluantă, are prioritate şi datorită vânzării de tehnologie, echipamente, de către ţările producătoare, dezvoltate (interese economice). Optez pentru retehnologizare şi folosirea cărbunelui energetic.

Cătălin Dragostin: „Food for thought” pentru „strategii energeticii” din România care blamează şi vor să închidă capacităţile pe cărbune: Japonia îşi produce aproximativ 5% din necesarul de consum de orez la un preţ de circa 60 de ori mai mare decât importul din China, Tailanda etc. De ce? Pentru că e o problemă de siguranţă şi pentru că nu vor să uite să producă orez! Întrebare: mai ştie cineva în România să mai proiecteze şi să construiască vreo termocentrală? Sau, în general, mai ştim să facem ceva noi înşine, fără „investitori strategici”?!

Martin Moise: Sursele regenerabile au, într-adevăr, o producţie variabilă, care depinde foarte mult de factorii meteo – azi produc foarte mult, mâine mai nimic. E în natura lucrurilor să fie aşa, factorul meteo fiind întotdeauna relativ impredictibil şi oarecum greu de gestionat.

Întotdeauna opinia PATRES (n.r. – mici “eolieni”) a fost aceea de a susţine un mix energetic echilibrat, eficient şi flexibil. Credem cu tărie că sursele clasice – inclusiv cărbunele – nu şi-au spus ultimul cuvânt în aprovizionarea României cu energie şi nu suntem de acord cu acea abordare care spune „stop cărbune, doar regenerabil de acum încolo”.

Există situaţii, într-adevăr, unde vântul nu bate (sau e prea frig), unde panourile sunt acoperite de zăpadă şi unde consumatorul evident că vrea să apese pe întrerupător, el având nevoie de lumină în casă. Destul de des în astfel de situaţii, cărbunele îşi dovedeşte utilitatea.

Doar că apare o mică problemă – cea de preţ. Dacă ar fi să fim corecţi – energia din cărbune este, de fapt, mult mai scumpă faţă de alte surse. E suficient să vedem declaraţia celor de la CE Hunedoara, care reclamă un preţ propriu de producţie de 356 lei/MWh. Cu toate certificatele verzi, energia regenerabilă este, de fapt, mult mai ieftină şi asta fără a discuta de costurile ascunse ale poluării.

De altfel, şi ANRE recunoaşte aportul pozitiv al regenerabilelor în formarea preţului, prin raportul pe 2014. În acest raport se face o simulare de preţ pentru 2015, la nivel en-gros, pentru sistemul energetic naţional, cu sau fără regenerabil. Cu regenerabil: preţ 148,97 lei/MWh, fără regenerabil – 215,38 lei/MWh. Rezultă o diferenţă de preţ de 66,41 lei/MWh. Certificatele verzi au avut în 2015 un impact în factură de 35 lei/MWh. Astfel, 66,41 lei minus 35 RON = 31,41 lei/MWh. În concluzie, dacă nu ar fi existat energia regenerabilă, noi toţi am fi plătit 31 lei în plus, cu tot cu impactul certificatelor în factură!

E grăitoare în acest sens şi declaraţia Dl. Emil Calotă, vicepreşedinte ANRE: Astfel, se pune şi întrebarea: ce energie ne dorim? Regenerabilă, mai ieftină de fapt, dar impredictibilă, sau clasică, poluantă, sigură, dar, în acelaşi timp, mai scumpă?

Eu, personal, cred că, de fapt, ne dorim ambele, doar că într-un mod echilibrat.

După cum bine aţi punctat, „România are aproape toate resursele din care se poate obţine energie. Din păcate, aproape niciuna în cantităţi suficiente”. Individual da; compus, cred că situaţia stă invers – printr-un mix optim şi corect, România stă mult mai bine comparativ cu alte state şi acest avantaj, azi, din păcate, nu e folosit eficient! Ba, mai mult, de câţiva ani este promovată intens o politică prin care tehnologiile intră în competiţie, deşi ele natural sunt complementare.

Revenind la problematica grupului 7 de la Turceni, cu o capacitate de 330 MW, dacă Guvernul României şi Dispeceratul Energetic Naţional cer suplimentarea producţiei din cărbune pentru a trece peste iarna – cu toată responsabilitatea vreau să cred că există motive suficient fundamentate pentru acest demers. Mai ales că fundamentarea unde se spune că avem consum crescut şi eolienele sub o anumită temperatură nu mai funcţionează este cât se poate de reală şi adevarată. Suntem cu toţii de acord că, în situaţii critice pentru SEN, este absolut necesară o rezervă strategică, care să nu ne ducă în zona de import sau, şi mai rău, spre un black-out!

Urmărind curba de consum şi de producţie de azi, când a fost frig, într-adevăr, şi nici nu a bătut vântul, iar din cauza ninsorii din ultimele zile panourile solare au fost majoritar acoperite cu zăpadă – deci cam era nevoie de intervenţia salvatoare a cărbunelui, undeva este o fractură de logică. De ce azi, aproape la orice moment al zilei (când eolienele şi restul regenerabilelor chiar au fost nesemnificative ca şi pondere în sistem), am ajuns să exportăm constant 1000 MW sau chiar si mai mult?!